Am toate caracteristicile să fiu o fecioară

Weekend-ul care vine voi merge la Summerwell. Îmi doresc să merg cu aceiași oameni cu care merg de patru ani, pentru că deși mă consider un anti-tradiționalist, reușesc să-mi creez tot felul de obiceiuri și, în final, tradiții.

Legat de asta cu tradițiile am ceva de zis și apoi mă întorc la festival. Una dintre chestiile care mă enervează cel mai tare este legată de astrologie și de ideea că niște oameni îți spun ție, în funcție de mișcarea unor planete (care nici măcar n-are loc așa cum pretind ei), cum ești, ce ți se va întâmpla și cu cine trebuie să te cuplezi.

De fapt, cel mai tare mă sufocă ideea de astrologie la nivel de interacțiune socială.

În momentul când cunosc pe cineva și a doua întrebare care mi se pune este „ce zodie ești”, simt c-aș putea la fel de bine să mă teleportez pe o planetă învecinată, c-ar fi același lucru, aș fi la fel de absent în conversație din momentul ăla.

Experiența m-a învățat că dacă a doua întrebare este legată de horoscop, a treia replică e o concluzie.

„Ești fecioară? A, înseamnă că…” **insert aici toate clișeele.

Am văzut un documentar în care mai mulți oameni de pe stradă erau confruntați cu „horoscopul zilei respective” făcut de „cel mai reputat astrolog”. Erau întrebați dacă ziua lor a fost așa cum zice individul respectiv.

Erau enumerate o serie de banalități și activități generale, pe care le face mai toată lumea. 95 la sută din cei chestionați au susținut sus și tare că ziua lor a fost exact cum o descrisese „astrologul”. Cum altfel ar fi putut să fie, când singurele detalii oferite erau pliabile pe viață oricărui om înscris în câmpul muncii?

Povesteam exact chestiile astea la o cafea, unui amic care „crede și nu crede” în astrologie. Încercam să-l conving că ar trebui să fie ușor mai decis atunci când vine vorba de un domeniu atât de evident inflamat cu dezinformări.

11825594_10204620884749073_4840730354719290134_n
Summerwell 2015. Eu și Alecsandra.

Apoi, i-am spus și lui că weekend-ul ăsta mă duc la Summerwell, un festival la care merg de cinci ani și de patru în aceeași formulă de oameni. Oameni, pe care nu-i văd atât de des pe cât aș vrea, dar fără de care parcă nu concep cele două zile de weekend în Buftea.

Îmi manifestam îngrijorarea că gașcuța noastră nu va fi reunită, ca-n fiecare an, și că trebuie să-i conving puțin să păstrăm „formula” obișnuită. Apoi i-am înșirat o serie de concerte la care vreau neapărat să merg, în frunte cu cei Years and Years. Apoi i-am descris locul unde o să stau tolănit la concertele unde nu cunosc foarte bine artiștii și nu mă voi înghesui în fața scenei. Apoi unde o să mănânc, pentru că știu un bar unde nu e mereu coadă.

Amicul meu m-a privit sceptic. Apoi a râs și a zis:

„Faci planul cu o săptămână înainte, vrei să mergi cu exact aceeași oameni și să mănânci în același loc unde ȘTII TU SIGUR că e bun și fără coadă?”

„Da..” am zis cu jumătate de gură.

„Ești fecioară, nu?” a concluzionat el triumfător.

Mda.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: